Drumul, nu destinația

După meciul de aseară al Simonei Halep, primul venit în urma pauzei forțate de cinci sute și ceva de zile, toți trebuie să ne pricepem, mai mult sau mai puțin, la tenis. La serviciul întâi, mai ales la defectuosul serviciu al doilea, la pasele scurte și la erorile neforțate. La dublele greșeli, la emoțiile stăpânite greu, la pașii în plus, la pașii în minus, la loviturile de as. Simona a pierdut ieri, deși părea, la finalul primului set, că jucătoarea cu care se înfruntă e chiar mai puțin pregătită de meciuri oficiale decât ea, care a stat acasă și s-a antrenat cum s-a putut, într-un an și ceva de calvar, din punct de vedere emoțional și psihologic.

„Dar se ține bine pe picioare”, comentau specialiștii, punând în evidență, desigur, caracterul puternic al sportivei și decizia ei permanentă de a lupta, de a se autodepăși. Cu siguranță că în această perioadă de suspendare Halep a luptat să nu iasă din forma fizică bună…