Celui care pleacă

Ne pierdem, din când în când, prin amănunte, ne rătăcim, ducând cărarea pe care mergem pe altă parte decât ar duce, de obicei, marele drum. Se face târziu în ceasurile care nu se mai pot seta corect, tocmai pentru că ochii noştri nu mai ştiu să socotească bine. Credem că avem ordinea de zi stabilită corect, înaintăm, înaintăm, dar nu mai privim nici în stânga, nici în dreapta. Oboseală, oboseală serioasă în articulaţiile nostre. În culoarea din iris.

Până vine o veste suficient de greoaie, suficient de dureroasă, cât sță ne poată opri din loc. Vestea. George Nicolescu, marele artist care a sfidat un handicap care pe alţii i-ar fi redus la anonimat, George Nicolescu, acela care ne-a cântat cu atâta forţă despre Eternitate, a plecat tocmai acolo, înspre eternitatea care nu se mai termină niciodată.

L-am văzut ultima dată pe 11 martie, anul acesta, după ce un telefon al lui Andrei Păunescu mă îndemna să merg să-l vizitez pe…