Nu, Învierea nu s-a terminat!

Hristos a înviat! Spunem toți pe rând sau răspundem în cor, dacă vreun cunoscut drag ne dă, în loc de bună ziua, acest drept la reculegere și la credință. A trecut și Paștele, anul 2024, încă neajuns la jumătate, aproape că începe să ni se stingă în palme. La Înviere, lume multă.

Am schimbat biserica, din plăcerea de a fi mai aproape de casa mea de azi, dar n-am văzut oameni mai puțini decât obișnuiam să văd, încă din copilărie, pe străduța cu ecou de poezie pe care mergeam de obicei. Fețe noi, dar același sentiment: să luăm lumină, să fim lumină! Tineri destul de mulți, bătrâni care nu mai simt frigul, alarme care se aud mult mai încet, un girofar al unei mașini de la poliția locală care luminează parcă altfel. Care nu deranjează pe nimeni. Și preotul, cu mai mult sau mai puțin har, citind din cartea mare, aurită, aceleași învățăminte pe care dintotdeauna le ascultăm – ca prima dată.

Și trece și noaptea…